Despre carte: 2017 / În nota introductivă „În umbra unei portocale mecanice”, compilatorul numărului special , criticul și filologul Nikolai Melnikov scrie, printre altele, că romanul „Dreptul la replică” și povestea „Întâlnirea în Valladolid” oferite atenției cititorului nu sunt inferioare în meritul lor artistic celebrului „O portocală mecanică”, care a câștigat autorului faima mondială datorită adaptării sale cinematografice și că Anthony Burgess (1917–1993), „unul dintre acei scriitori care pierde în Operele complete și câștigă în Operele alese...”, „IL” speră să-și facă contribuție modestă la selecția rusă a unui scriitor englez remarcabil. Deci, romanul „Dreptul la replică” (1960) în traducere Elena Kalyavina. Personajul principal este un om de afaceri experimentat mediocru care își vizitează țara natală, un oraș englez de provincie, doar din când în când. Într-o altă astfel de vizită, eroul devine martor, și treptat participant, la evenimente tragicomice care implică un joc de adulter, în care sunt implicate inițial două cupluri căsătorite. Romanul este scris cu umor, cel mai relaxat: „În luna absenței mele, tatăl meu a îmbătrânit cu mai bine de o lună...” Povestea „Întâlnirea la Valladolid” descrie cunoștința fictivă a lui Cervantes cu Shakespeare, care a găsit el însuși în Spania cu o trupă de teatru, al cărei turneu a fost programat să coincidă cu încheierea tratatului de pace dintre Marea Britanie și Spania. Traducere de A. Averbukh. Cele două genii erau contemporane, iar dorința de a le prezenta, chiar și după 400 de ani, este destul de de înțeles. Iată, de exemplu, câteva rânduri din poezia lui V. Nabokov „Shakespeare”: ...aș vrea să-mi imaginez că, poate, amuzantul și afectuosul creator al lui Don Quijote vă vorbea - întâmplător... În Secțiunea „Proză documentară” - un fragment din autobiografia lui Anthony Burgess „Timpul tău a trecut”, tradus de Valeria Bernatskaya. Credeți această mărturisire, nu numai pentru că autorul recunoaște slăbiciunile care sunt de obicei ascunse, ci și pentru că pe fiecare pagină de memorii este muncă, muncă, muncă, iar lenevia pare să fi migrat în paginile numeroaselor lucrări ale scriitorului. Cu toate acestea, este descrisă o scurtă călătorie turistică cu soția sa în URSS, iar impresiile lui Anthony Burgess despre patria noastră, după cum se spune, sunt dure, dar corecte. În secțiunea „Articole, eseuri” îl avem pe E. Burgess, eseistul. În eseul „Succesul” (traducere de Viktor Golyhev), scriitorul judecă cu strictețe succesul în general și pe al său în special: „Succesul este ca o condamnare la moarte”, „...succesul provoacă depresie”, „Dacă succesul a dezvăluit ceva pentru mine, este măsura eșecului meu.” De asemenea, interesante în gândire și limbaj sunt eseul „British Character” (traducere de V. Golyshev) și articolul „James Joyce: Fifty Years Later” (traducere de Anna Kurt), dedicate aniversării morții clasicului englez. Secțiunea „Interviu” este și ea interesantă. „Exploring nooks and cranches of consciousness” este titlul unui interviu lung, perspicace și ușor furios al lui Anthony Burgess cu John Cullinan, tradus de Svetlana Silakova. Iată câteva citate din el pentru a face o idee despre tonul monologului: „Am scris mult pentru că m-au plătit puțin”; „Tehnicile lui Joyce nu pot fi aplicate fără să fie Joyce. Tehnica este inseparabilă de material”; „Toate romanele mele... sunt concepute, s-ar putea spune, ca un divertisment serios...”; „Literatura caută adevărul, dar adevărul și virtutea sunt lucruri diferite”; „Tot ce putem face este să ne hărțuim continuu guvernul... să facem din neîncredere un obicei.” Și în sfârșit: „... dacă aș avea destui bani, aș renunța chiar a doua zi la literatură. În secțiunea „Scriitorul în oglinda criticii” - răspunsuri laudative și abuzive ale unor autori englezi și americani de seamă. de Anthony Burgess, Grenville Hicks, Peter Ackroyd, Martin Amis, Paul Theroux, Anatole Brouillard tradus de Nikolai Melnikov și Gore Vidal tradus de Valeria Bernatskaya. Trei recenzii:, 2017 № 02